parte din povestea multor fete...

  Indiferent de varsta am trecut cu totii prin multe incercari. Fie ca au fost in concordanta cu expectantele noastre, fie ca nu, acestea trebuie sa fie insusite.
  Vorvind din punctul meu de vedere, consider ca nu este nimic rau in,,a gresi", in ,,a nu cunoaste". In fond cu totii avem ca scop in viata cunoasterea. De ce sa te certe, sau si mai grav, sa te bata parintii cand gresesti cand ar putea sa iti explice si/sau sa iti arate de ce si unde ai gresit?
  De ce cand vrem sa n angajam si suntem absolventi ai unei facultati ne este ceruta experienta in loc sa ni se ofere sansa integrarii?
  Oare daca am invata sa invatam din erori nu am fii mai ...speciali?
  Pentru prima data sunt mandra de mine ca am gresit. Chiar daca nu ma multumesc conditiile, ma bucur ca mi s-a dat o lectie, o oportunitate de a-mi revizui anumite acte, decizii.
  Si stau si ma gandesc...daca cei care ajung in centre de corectie sau inchisori pentru acte minore(gen furt) ar avea ocazia sa primeasca o sansa, sa ajunga in fata unui alt spot luminos, nu am fii oare mai buni?
  Teoretic apartinem aceleiasi rase si ar trebui sa ne acordam ajutor reciproc insa propriul interes incalca acest principiu.
  Ex:eu, ca viitor psiholog criminalist, am nevoie de existenta criminalilor asa ca....LET THEM COME! Oricum atunci cand avem de-a face cu o gandire in masa, sa faci parte dintr-un mic grup care vrea sa schimbe lumea ar insemna sa fii...cel putin rupt de realitate, ca sa nu zic ,,IN POM" dar la naiba, se spune ca ne tragem din maimute asa ca HAI SA MARIM GRUPUL!

  A trecut atat de mult timp, sunt atatia ani de cand nu te-ai mai uitat in ochii mei, nu mi-ai mai zambit, nu m-ai mai sarutat si nu m-ai atins. Eu am gresit, imi asum vina, insa exista o parte din mine care te refuza ca amintire si atunci cand te aud in inregistrari imi proiecteaza imaginea ta in minte impiedicandu-ma sa ma rup de tine.
  In acele momente te simt, ma bucur de existenta ta numai ca in clipele ce urmeaza plang pentru ca nu ar mai trebui sa ma mai gandesc la tine. Acest lucru defapt ma indeparteaza de propria esenta. Ma gandesc numai la ce ai fii vrut tu sa fiu, cum cresteam sub ochii si in bratele tale si ma trezesc duala. O parte din mine tanjeste enorm dupa coconul care erai tu pentru mine insa cealalta parte vrea independenta. Ratiunea ma duce la concluzia ca este timpul sa raspund pentru tot, sa fiu eu , femeia puternica ce nu are nevoie de un bol de cristal protector pentru ca stie sa faca fata oricareo situatii.
  Sentimental...nu stiu. Uneori te vreau cu disperare inapoi insa stiu ca este imposibil si ca NOI nu mai exista. Ramane insa o dilema:am sa ma rup candva de acest NOI?
  Stiu ca niciodata nu te voi inlocui insa as vrea sa pot gasi o mana care sa ma aline cand am nevoie sa imi stearga lacrimile.

I want to get inside you
Sa te ajut sa simti al meu chin
Sa te simti ca-ntr-un sicriu
To feel what I feel.

I want you to feel my skin
Sa imi simti privirea ce o adorai
Sufletul ce-mi e venin
I WANT TO DIE!

Sunt doi ani iubirea mea
2 ani de cand nu m-ai mai strigat
De cand n-am mai vazut privirea ta
De cand nu m-ai mai sarutat.

E o viata intreaga ingerul meu,
O viata a trecut de atunci
Dar vocea ta-i ca un ecou
Iar inregistrarile prea lungi.

E o vesnicie dulcele meu pacat
De cand privesc la poza ta,
Pe ea si vocea ti-am pastrat
Le am ca sa-mi aline durerea.

Si va mai fii de-acum eternitatea
In care singura voi suferi
Pentru a atinge moartea
Pedeapsa fiindca n-am stiut a te iubi.